Veveriță roșcată
Sciurus vulgaris
Mișcarea prin coroane și trunchiuri poate atrage atenția în timpul unei plimbări. Păstrează liniștea și nu oferi hrană pentru fotografie.
O lume vie, dincolo de potecă.
De la păsări de râu la mamiferele pădurii: cunoaște speciile și observă natura în liniște.
O pădure vie, nu un safari
Cine trăiește aici și cum îl observi.
Fotografiile ajută la recunoaștere. Unele provin din galeria administrației; altele ilustrează specia și nu dovedesc locul fotografierii.
Mamiferele pădurii și ale poienilor
Începem cu speciile de recunoscut după aspect sau urme. Ordinea nu reprezintă un clasament al abundenței în parc.
Căprior
Capreolus capreolus
Folosește pădurea și marginile de poiană. Oprește-te dacă îl observi și lasă-i spațiu să se retragă, fără să îl urmărești.
Mistreț
Sus scrofa
Prezența poate fi semnalată de urme și de solul scurmat. Păstrează distanța și evită apropierea de grupuri cu pui.
Vulpe roșcată
Vulpes vulpes
Specie adaptabilă, menționată în materialele de interpretare ale parcului. O eventuală apropiere de oameni nu este un motiv pentru a o hrăni.
Cerb
Cervus elaphus
Prezent în pădurile și poienile zonei. Toamna poți auzi boncănitul, dar acesta nu justifică apropierea de animale sau părăsirea traseelor marcate.
La apă, pe stânci și în pădure
Păsări, reptile și amfibieni: habitatul, anotimpul și vremea contează mai mult decât o promisiune de întâlnire.
Pescăraș albastru
Alcedo atthis
Urmărește peștii de pe ramuri deasupra apei. Observă malul de la distanță, fără să te apropii de locurile de cuibărit.
Salamandră de foc
Salamandra salamandra
Culorile galben și negru o fac ușor de recunoscut. Observarea depinde de umezeală și de condițiile locale; nu o manipula și nu o scoate din habitat.
Viperă cu corn
Vipera ammodytes
Specie caracteristică habitatelor însorite, pietroase. Privește unde pășești și nu încerca să o atingi, să o muți sau să o fotografiezi de aproape.
Șoim călător
Falco peregrinus
Stâncile pot oferi locuri de cuibărit. Observarea cu binoclul de pe traseu este preferabilă apropierii de pereții folosiți de păsări.
Mai ales discrete, la crepuscul sau noaptea
Bursucul, vidra, pisica sălbatică și huhurezul nu se observă la fel ca o veveriță. Păstrează distanța și nu căuta adăposturile.
Bursuc
Meles meles
Mamifer cu activitate predominant nocturnă și crepusculară. Ziua se retrage adesea în vizuini, care nu trebuie căutate sau deranjate.
Vidră
Lutra lutra
Legată de râuri, unde se hrănește cu pești și alte animale acvatice. Studiile locale îi documentează prezența; nu căuta vizuinile și nu urmări animalul de-a lungul malului.
Pisică sălbatică
Felis silvestris
Mamifer discret al pădurii. Coada groasă, cu inele întunecate, ajută la recunoaștere; o pisică văzută de la distanță nu poate fi identificată sigur doar după culoare.
Huhurez mare
Strix uralensis
Legat de pădurile mature și de arborii cu locuri de adăpost. O pasăre reperată trebuie observată de la distanță, fără înregistrări sonore pentru a o atrage.
Marile carnivore: prezență documentată, observații dificile
Lupul și râsul sunt componente importante ale ecosistemului. Nu indicăm locuri de urmărire sau probabilități inventate de întâlnire.
Lup cenușiu
Canis lupus
Specie protejată, documentată în aria naturală. Este greu de observat și evită de regulă oamenii; nu prezentăm întâlnirile ca o atracție garantată.
Râs
Lynx lynx
Carnivor solitar și greu de observat. Prezența în parc nu înseamnă că îl vei întâlni pe traseu; urmele sau imaginile camerelor de monitorizare pot documenta mai bine activitatea lui.
Surse: materialele de interpretare și planul de management Cheile Nerei–Beușnița; studiile locale despre mamifere; regulile administrației. Consultate la 26 octombrie 2026.